Capra cu trei iezi
http://www.youtube.com/watch?v=bEPIxe76oZI
Motanul Incaltat
http://www.youtube.com/watch?v=D_tTlMQFzpM
Scufita Rosie
http://www.youtube.com/watch?v=sIbAVxkfSbg&noredirect=1
joi, 9 mai 2013
miercuri, 8 mai 2013
Stories for children/ povesti pentru copii...
A Duck Tale
The bright morning rays shone through the bedroom curtains onto Farmer Huang's pillow; making the room hot and stuffy. Farmer Huang is not an early riser but the heat woke up him. He hurriedly got up and started to head for his poultry farm. He had invested all his money in ducks.Meanwhile, a boy had crept up the lorry and opened some of the cages. Jim happened to look up; the boy jumped down from the lorry and ran into the school compound. The ducks were escaping! Jim and Bill hurriedly tried to get the ducks back into the cages but their efforts were in vain. There was a great commotion ...ducks quacking, workers shouting.
Where was the naughty boy? He was at the school gate letting some ducks into the school. On hearing the noise, many children came out of their classrooms and were watching the funny sight ... two men chasing ducks which were quacking, waddling and flapping their wings which in turn sent down feathers floating in the air! It was hilarious.
Farmer Huang came back just in time to catch hold of the boy. He then went after the ducks. He made a funny quacking sound and the ducks began to come to him. He happily put them back into their cages, changed the punctured tyre and drove off ... leaving the boy in the hands of the school principal.
Fetiţa care începe şcoala
A fost odată o fetiţă care trebuia să înceapă şcoala.
Adică să păşească în clasa întâi - primul mare pas pe care îl fac copiii în viaţă.
Că eşti fetiţă sau băieţel, tot trebuie să faci pasul ăsta şi e foarte bine când îl faci cu o poveste în buzunar, care să te ajute să ai emoţii şi să nu ţi se pară că e ceva obişnuit să te aşezi într-o bancă, ori să deschizi un abecedar.
Drept urmare, o mamă de viitoare elevă şi-a pus în gând să-i scrie fetei sale o primă poveste adevărată pentru această zi importantă.
Atâta doar că nu prea ştia de unde şi cu ce să înceapă.
Din fericire, povestea se arătă singură, spunând:
- Cine eşti tu, care mă chemi?
- Eu? întrebă mama fetiţei, care, astfel chestionată, se simţea ca în clasa întâi…
Eu sunt… Mama “Ioanei”… se prezentă cu inima cât un purice, nădăjduind că a răspuns corect la o întrebare atât de grea…
- Te bucuri că începi şcoala?
- Păi, să vezi… ezită ea… luată prin suprindere şi descoperindu-se cam nepregătită…
- Spune-mi că “da” şi o să-ţi explic imediat de ce te bucuri…
- Da... de ce mă bucur?
- Te bucuri pentru că o să ai colegi noi şi dintre ei îţi vei alege prieteni minunaţi...
Te bucuri că o să ai o învăţătoare care o să te iubească şi pentru asta vei dori să fii cuminte, atentă şi silitoare...
Te bucuri pentru că multe din ”de ce”-urile tale o să-şi găsească răspunsurile în carti...
Te bucuri pentru că o să înveţi să scrii, să citeşti singură şi nu o să mai depinzi de cititorii de poveşti...
Te bucuri pentru că o să ai creioanele şi caietele şi uniforma ta, că o să te îngrijeşti şi o să te simţi şi tu “cineva”.
- Mulţumesc pentru aceste răspunsuri, zise mama viitoarei eleve, numai că eu sunt "altcineva”…
- Lasă, nu te da mare… zise povestea.
Eşti o fetiţă care trece în clasa întâi…
- Şi o să mai am timp să mă joc cu fetele mele?
- Cu păpuşile tale, vrei să zici.
- Da, cu păpuşile mele.
- Desigur, după ce rezolvi temele cu atenţie ca să nu greşeşti şi să nu le repeţi de zece ori…
- Dar, sport o să fac?
- La ce-ţi trebuie sport?
- Păi, “pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos”, zise mama fetiţei, care-şi intrase în rolul de şcolăriţă şi acum avea pretenţii la o educaţie sănătoasă.
- Fireşte, dar depinde numai de tine.
Dacă eşti ambiţioasă şi nu te răzgândeşti după prima genoflexiune, poţi să faci orice.
- Şi după ce fac sport o să am timp să pictez?
- Doar dacă nu studiezi pianul, răspunse povestea, care cunoştea mulţi copii de clasa întâi foarte ocupaţi…
Însă şi foarte fericiţi să se exprime fiecare prin “talentul” primit de la Dumnezeu…
- Acum, mama Ioanei, te las, zise povestea, că mai am şi alţi părinţi la care trebuie să mă duc şi să-i pregătesc pentru intrarea cu emoţie în clasa întâi…
duminică, 2 mai 2010
GANDIREA GREATIVA
Gândirea creativă poate fi divizată în raţionamentul divergent şi cel convergent.
Gândirea divergentă este aptitudinea intelectuală de generare creativă, cu fluenţă şi viteză,a unor soluţii multiple,originale,neobişnuite,diverse şi elaborate la o problemă stabilită. J.P. Guilford (1954)[14] a considerat această trăsătură cognitivă ca fiind cel mai important ingredient al creativităţii; creativitatea se bazează pe gândirea divergentă. Cele mai importante caracteristici ale gândirii divergente sunt: flexibilitatea mentală, originalitatea, fluenţa şi inventivitatea. Gândirea divergentă este exemplificată de bogăţia ideilor şi originalitatea acestora.
Gândirea convergentă este aptitudinea intelectuală de a evalua în mod logic idei/soluţii, de a critica şi a opta pentru soluţia cea mai avantajoasă a unei probleme date, dintr-o selecţie de soluţii. Gândirea convergentă este raţionamentul analitic, măsurat prin teste de inteligenţă. Răspunsul formulat este unic şi riguros determinat, reprezentând cea mai bună soluţie potenţială. Acest tip de gândire este utilizat după evaluarea unui set de idei, informaţii sau alternative.
Ambele aptitudini par să fie necesare pentru rezultatul - output-ul creativ. Gândirea divergentă este esenţială pentru noutatea produselor creative, în timp ce gândirea convergentă este fundamentală pentru a ajunge la concluzia adecvată, specifică pentru situaţia dată. Gradul de predominanţă variază în funcţie de sarcină sau ocupaţie: un matematician poate manifesta mai multă gândire convergentă, pe când un artist va prezenta mai multă gândire divergentă.
Gândirea creativă poate fi divizată în raţionamentul divergent şi cel convergent.
Gândirea divergentă este aptitudinea intelectuală de generare creativă, cu fluenţă şi viteză,a unor soluţii multiple,originale,neobişnuite,diverse şi elaborate la o problemă stabilită. J.P. Guilford (1954)[14] a considerat această trăsătură cognitivă ca fiind cel mai important ingredient al creativităţii; creativitatea se bazează pe gândirea divergentă. Cele mai importante caracteristici ale gândirii divergente sunt: flexibilitatea mentală, originalitatea, fluenţa şi inventivitatea. Gândirea divergentă este exemplificată de bogăţia ideilor şi originalitatea acestora.
Gândirea convergentă este aptitudinea intelectuală de a evalua în mod logic idei/soluţii, de a critica şi a opta pentru soluţia cea mai avantajoasă a unei probleme date, dintr-o selecţie de soluţii. Gândirea convergentă este raţionamentul analitic, măsurat prin teste de inteligenţă. Răspunsul formulat este unic şi riguros determinat, reprezentând cea mai bună soluţie potenţială. Acest tip de gândire este utilizat după evaluarea unui set de idei, informaţii sau alternative.
Ambele aptitudini par să fie necesare pentru rezultatul - output-ul creativ. Gândirea divergentă este esenţială pentru noutatea produselor creative, în timp ce gândirea convergentă este fundamentală pentru a ajunge la concluzia adecvată, specifică pentru situaţia dată. Gradul de predominanţă variază în funcţie de sarcină sau ocupaţie: un matematician poate manifesta mai multă gândire convergentă, pe când un artist va prezenta mai multă gândire divergentă.
INTELIGENTA EMOTIONALA
Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.
Ne-am întrebat adeseori ce îi face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligenţă mediu sau chiar scăzut, să reuşească în carieră. Ce ii face pe alţii, cu un IQ ridicat, să aibă eşecuri, să stagneze în carieră? Răspunsul la acest aparent paradox este modul în care fiecare dintre ei îşi foloseşte inteligenţa emoţională (EQ).
Chiar daca o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi dau seama cum sentimentele lor îi afectează, atât pe ei, cât şi pe cei din jur.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât şi în cel profesional.
Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.
Ne-am întrebat adeseori ce îi face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligenţă mediu sau chiar scăzut, să reuşească în carieră. Ce ii face pe alţii, cu un IQ ridicat, să aibă eşecuri, să stagneze în carieră? Răspunsul la acest aparent paradox este modul în care fiecare dintre ei îşi foloseşte inteligenţa emoţională (EQ).
Chiar daca o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi dau seama cum sentimentele lor îi afectează, atât pe ei, cât şi pe cei din jur.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât şi în cel profesional.
luni, 27 aprilie 2009
CHAT AVEC UE
1.Stages de préparation
-m 'abonner à MYEUROPE
-je me registrer dans la salle de chat
-j'ai mis sur le devoir
-je fais une simulation
-je entre dans la heures spécifiée dans la salle de chat
-je me présente
-je mis la questions
-je me registrer dans la salle de chat
-j'ai mis sur le devoir
-je fais une simulation
-je entre dans la heures spécifiée dans la salle de chat
-je me présente
-je mis la questions
miercuri, 25 martie 2009
marți, 6 ianuarie 2009
Central University Library
The Mihai Eminescu Central University Library of Iaşi (Romanian: Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" din Iaşi) serves the University of Iaşi in Romania.
The library was established on 8 November 1839 and opened on 23 November 1841, carrying on the tradition of the activity and fame of the old library of Şcoala Vasiliană, founded in 1640. Functioning closely with Academia Mihăileană, founded in 1835, it had the double character of a school library and a public library. In 1860, when the academy was transformed into the new University of Iaşi, the library became the Central University Library of Iaşi. However, its university character was soon changed again, for in 1864 the Regulation for Public Libraries transformed it into the Central State Library of Iaşi, with a national library profile but also playing the role of a university library. This double character continued until 1916, when the library once again assumed its current name.[1]
When it opened, the University of Iaşi had three faculties, not counting the theological section: Law, Philosophy, and Science. Scientific and technical specialisation of the different sections within the faculties began almost at once. After several management proposals made by Dimitrie Gusti in 1913 and 1914, the library was reorganised in 1932 according to the system proposed by B. Harms and W. Gülich. It was once again reorganised in 1948, after World War II. This had become quite necessary, as the library's collection had increased from 600 volumes to 1,500,000.[1] By 2007 it had an additional million volumes. Among these are manuscripts, incunabula and rare books that entered the collection from monastic and private libraries, either by donation or purchase.[2]
Mihai Eminescu and Bogdan Petriceicu Hasdeu both served as librarians-in-chief at this institution.[1]
From its foundation until 1860, the library functioned in the building of Academia Mihăileană (now destroyed). It was housed in the old university building (now the University of Medicine and Pharmacy) until 1897 and in the new university building (now the study hall of the Gheorghe Asachi Technical University of Iaşi) until after World War II, when it moved into the building of the King Ferdinand I Foundation's Library, the collections of which it now includes.[2]
This structure was built between 1930 and 1934 by the engineer Emil Prager following architect Constantin Jotzu's plans. The interior features Carrara marble and Venetian mosaic, while the exterior is decorated with Ionic columns, neo-Doric pilasters, small triangular pediments and medallions of important cultural figures.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)