A Duck Tale
The bright morning rays shone through the bedroom curtains onto Farmer Huang's pillow; making the room hot and stuffy. Farmer Huang is not an early riser but the heat woke up him. He hurriedly got up and started to head for his poultry farm. He had invested all his money in ducks.Meanwhile, a boy had crept up the lorry and opened some of the cages. Jim happened to look up; the boy jumped down from the lorry and ran into the school compound. The ducks were escaping! Jim and Bill hurriedly tried to get the ducks back into the cages but their efforts were in vain. There was a great commotion ...ducks quacking, workers shouting.
Where was the naughty boy? He was at the school gate letting some ducks into the school. On hearing the noise, many children came out of their classrooms and were watching the funny sight ... two men chasing ducks which were quacking, waddling and flapping their wings which in turn sent down feathers floating in the air! It was hilarious.
Farmer Huang came back just in time to catch hold of the boy. He then went after the ducks. He made a funny quacking sound and the ducks began to come to him. He happily put them back into their cages, changed the punctured tyre and drove off ... leaving the boy in the hands of the school principal.
Fetiţa care începe şcoala
A fost odată o fetiţă care trebuia să înceapă şcoala.
Adică să păşească în clasa întâi - primul mare pas pe care îl fac copiii în viaţă.
Că eşti fetiţă sau băieţel, tot trebuie să faci pasul ăsta şi e foarte bine când îl faci cu o poveste în buzunar, care să te ajute să ai emoţii şi să nu ţi se pară că e ceva obişnuit să te aşezi într-o bancă, ori să deschizi un abecedar.
Drept urmare, o mamă de viitoare elevă şi-a pus în gând să-i scrie fetei sale o primă poveste adevărată pentru această zi importantă.
Atâta doar că nu prea ştia de unde şi cu ce să înceapă.
Din fericire, povestea se arătă singură, spunând:
- Cine eşti tu, care mă chemi?
- Eu? întrebă mama fetiţei, care, astfel chestionată, se simţea ca în clasa întâi…
Eu sunt… Mama “Ioanei”… se prezentă cu inima cât un purice, nădăjduind că a răspuns corect la o întrebare atât de grea…
- Te bucuri că începi şcoala?
- Păi, să vezi… ezită ea… luată prin suprindere şi descoperindu-se cam nepregătită…
- Spune-mi că “da” şi o să-ţi explic imediat de ce te bucuri…
- Da... de ce mă bucur?
- Te bucuri pentru că o să ai colegi noi şi dintre ei îţi vei alege prieteni minunaţi...
Te bucuri că o să ai o învăţătoare care o să te iubească şi pentru asta vei dori să fii cuminte, atentă şi silitoare...
Te bucuri pentru că multe din ”de ce”-urile tale o să-şi găsească răspunsurile în carti...
Te bucuri pentru că o să înveţi să scrii, să citeşti singură şi nu o să mai depinzi de cititorii de poveşti...
Te bucuri pentru că o să ai creioanele şi caietele şi uniforma ta, că o să te îngrijeşti şi o să te simţi şi tu “cineva”.
- Mulţumesc pentru aceste răspunsuri, zise mama viitoarei eleve, numai că eu sunt "altcineva”…
- Lasă, nu te da mare… zise povestea.
Eşti o fetiţă care trece în clasa întâi…
- Şi o să mai am timp să mă joc cu fetele mele?
- Cu păpuşile tale, vrei să zici.
- Da, cu păpuşile mele.
- Desigur, după ce rezolvi temele cu atenţie ca să nu greşeşti şi să nu le repeţi de zece ori…
- Dar, sport o să fac?
- La ce-ţi trebuie sport?
- Păi, “pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos”, zise mama fetiţei, care-şi intrase în rolul de şcolăriţă şi acum avea pretenţii la o educaţie sănătoasă.
- Fireşte, dar depinde numai de tine.
Dacă eşti ambiţioasă şi nu te răzgândeşti după prima genoflexiune, poţi să faci orice.
- Şi după ce fac sport o să am timp să pictez?
- Doar dacă nu studiezi pianul, răspunse povestea, care cunoştea mulţi copii de clasa întâi foarte ocupaţi…
Însă şi foarte fericiţi să se exprime fiecare prin “talentul” primit de la Dumnezeu…
- Acum, mama Ioanei, te las, zise povestea, că mai am şi alţi părinţi la care trebuie să mă duc şi să-i pregătesc pentru intrarea cu emoţie în clasa întâi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu